Substanțele parfumate din plante se obțin pe trei căi principale. Distilarea cu vapori de apă este cea mai veche și mai răspândită și este potrivită pentru lavandă, trandafir, vetiver sau santal. Enfleurajul captura parfumul florilor delicate, precum iasomia și tuberoza, în grăsime și astăzi este folosit rar. Extracția cu CO2 este cea mai nouă și extrage parfumul plantei foarte fidel, fără căldură și fără reziduuri de solvenți. Vă explicăm cum funcționează enfleurajul, distilarea și extracția cu CO2 și de ce fiecare miroase diferit.
Distilarea: aburul și alambicul
Distilarea este cea mai veche metodă de a extrage uleiul parfumat dintr-o plantă. În mod tradițional, părintele distilării trandafirilor este considerat savantul persan Avicenna, care, la începutul secolelor al X-lea și al XI-lea, a perfecționat răcitorul alambicului și a obținut din trandafirul de Damasc atât ulei, cât și apă de trandafiri.
Principiul este simplu. Vaporii de apă trec prin plantă și antrenează moleculele parfumate. În răcitor se lichefiază, iar în recipient uleiul se separă de apă. Apa rămasă se numește hidrolat; în cazul trandafirului, este binecunoscuta apă de trandafiri.
Fiecare materie primă are nevoie de un timp diferit. Lavanda se distilează aproximativ o oră, rădăcinile tari de vetiver între 15 și 24 de ore, iar lemnul de santal două-trei zile. Așa se obțin majoritatea uleiurilor esențiale: lavandă, trandafir, patchouli, vetiver, santal, cedru sau mușcată.
Căldura modifică însă unele note delicate. De aceea trandafirul distilat miroase proaspăt și condimentat, nu ca o floare proaspătă cu miros de miere; aflați mai multe în articolul trandafirul de Damasc vs. centifolia.
Un caz aparte este distilarea uscată, fără apă. Prin încălzirea scoarței de mesteacăn se obține gudron de mesteacăn, care conferă parfumurilor în stilul pielii rusești note fumurii și de piele. Aflați mai multe în articolul pielea în parfumerie.
Enfleuraj: parfumul captat în grăsime
Iasomia, tuberoza sau narcisa nu ar supraviețui căldurii distilării. Au însă o proprietate aparte: își emană parfumul mult timp după ce sunt culese. Tehnica de captare a acestuia în grăsime era cunoscută încă din Egiptul Antic. În regiunea Grasse, a devenit o practică obișnuită în secolul al XVIII-lea.
În cazul enfleurajului rece, pe plăci de sticlă în rame de lemn numite châssis se întindea un strat de untură de porc și de vită purificată, fără miros. Peste acesta erau așezate manual florile proaspete. Iasomia era schimbată la fiecare 24 de ore, iar tuberoza aproximativ la fiecare trei zile. Procesul continua zile și săptămâni întregi, până când grăsimea era saturată de parfum.
Enfleurajul cald se folosea pentru trandafirul centifolia, salcâmul farnesiana sau florile de portocal. Florile erau scufundate în căzi de cupru cu grăsime încălzită la 40-45 °C și lăsate la macerat până a doua zi, apoi se adăuga un lot nou.
Grăsimea saturată se numește pomadă. Este spălată cu alcool, care extrage substanțele parfumate din ea, iar după evaporarea alcoolului rămâne un absolue. Metoda era extrem de laborioasă și costisitoare, așa că în jurul jumătății secolului XX a fost înlocuită de extracția cu solvenți volatili, precum hexanul. Explicăm cum se obține astăzi absolue în articolul absolue, ulei esențial și rezinoid.
Dacă știi romanul Parfumul: Povestea unui ucigaș de Patrick Süskind, enfleurage-ul joacă un rol important în el. Află mai multe despre parfumuri în cărți în articolul parfumul în literatură.
Extracția cu CO2: presiune în loc de căldură
Cea mai nouă metodă folosește dioxid de carbon. Când îl comprimi la aproximativ peste 74 de bari și îl încălzești la peste 31 °C, trece în stare supercritică. Pătrunde în plantă ca un gaz și dizolvă substanțele parfumate ca un lichid. După eliberarea presiunii, CO2-ul se transformă din nou în gaz și se evaporă. Rămâne un extract pur, fără reziduuri de solvent.
Deoarece procesul are loc la temperatură scăzută, extractul miroase foarte fidel materiei prime. În parfumerie, din anii șaptezeci se obțin astfel în principal condimente, semințe și fructe: piper roz, cardamom, ghimbir, vanilie, cafea sau cacao. Aceeași tehnologie îți este probabil cunoscută și din producția cafelei decofeinizate.
Dezavantajul este prețul. Echipamentul pentru presiune ridicată este scump și nu poate fi instalat lângă fiecare câmp. De aceea, pentru florile delicate care trebuie prelucrate imediat după recoltare, CO2-ul nu a fost mult timp potrivit.
Când vechiul se întâlnește cu noul
Compania de parfumuri Mane a combinat cele două metode în 2015. Florile proaspete, de exemplu iasomia, sunt mai întâi puse la macerat în ulei de jojoba în Tamil Nadu, India, într-o versiune vegetală modernă a enfleurage-ului. Uleiul este apoi transportat la laboratoarele din apropiere de Grasse, iar substanțele parfumate sunt extrase din el cu CO2 supercritic.
Potrivit parfumierilor de la Mane, un astfel de extract de iasomie miroase mai verde, ușor fructat și mai puțin animalic decât un absolue clasic. Amintește mai mult de floarea de pe câmp.
Dar citricele?
Citricele nu sunt distilate și nici extrase, ci presate la rece din coji. De aceea bergamota, lămâia sau portocala miros atât de zemos și proaspăt într-un parfum.
| Metodă | Cum funcționează | Materii prime | Cum miroase |
|---|---|---|---|
| Distilare | vaporii de apă antrenează substanțele parfumate | lavandă, trandafir, vetiver, lemn de santal | pur, căldura modifică unele note |
| Enfleurage | grăsimea absoarbe parfumul florilor | iasomie, tuberoză, narcisă | complet, apropiat de floare |
| Extracție cu CO2 | CO2-ul comprimat dizolvă substanțele parfumate | condimente, vanilie, cafea | foarte fidel materiei prime |
| Presare | cojile sunt presate la rece | bergamotă, lămâie, portocală | suculent și proaspăt |
Poți recunoaște metoda în parfumul finit?
De obicei, nu. Brandurile menționează acest lucru doar rareori, iar materiile prime naturale sunt combinate în parfum cu molecule sintetice. Merită însă să știi la ce să te aștepți: uleiul de trandafir miroase diferit de absolue-ul de trandafir, iar extractul CO2 de vanilie miroase diferit de rezinoidul de vanilie. În articolul natural vs. sintetic explicăm de ce „natural” nu înseamnă neapărat mai bun. Cum se combină materiile prime pentru a crea parfumul finit descriem în articolul cum se creează un parfum.
Unde poți simți materiile prime obținute prin toate cele trei metode
Vetiverul obținut prin distilare stă la baza parfumului Hermès Terre d'Hermès, unde se întâlnește cu portocala, grepfrutul și cedrul. Terre d'Hermès costă de la 89 Kč.
Iasomia și tuberoza, flori care erau odinioară prelucrate prin enfleurage, joacă rolul principal în Gucci Flora Gorgeous Jasmine și Armani My Way. Flora Gorgeous Jasmine costă de la 79 Kč, iar My Way de la 89 Kč.
Cafeaua, una dintre materiile prime tipice pentru extracția CO2, poate fi simțită în Maison Margiela Replica Coffee Break. Coffee Break costă de la 99 Kč.
Sfat de la MrRizz: când citești descrierea unui parfum, fii atent(ă) la cuvinte precum absolue, esență sau extract CO2. Îți pot indica dacă să te aștepți la un parfum floral plin și dens sau la o redare curată și fidelă a condimentelor.
Încearcă parfumurile în mostre
Întrebări frecvente
Ce este enfleurage?
Metodă istorică prin care parfumul florilor delicate, precum iasomia sau tuberoza, era captat în grăsime. Din grăsimea saturată, numită pomadă, se obținea apoi un absolue cu ajutorul alcoolului.
Cum funcționează distilarea cu abur?
Aburul trece prin plantă și antrenează substanțele parfumate. După răcire, uleiul parfumat se separă de apă, din care rămâne un hidrolat, de exemplu apa de trandafiri.
Ce este extractul CO2?
Extract parfumat obținut cu dioxid de carbon comprimat. Se formează la temperatură scăzută, nu lasă reziduuri de solvent și miroase foarte asemănător materiei prime.
Se mai folosește enfleurage și astăzi?
Rar. La mijlocul secolului XX, a fost înlocuită de extracția cu solvenți, însă unele companii o readuc într-o formă modernă, folosind ulei vegetal.
numărul de comentarii: 0